O escrocherie a sorții pictată de Elizabeth Lim
Salutare, entuziaști ai cuvintelor! Astăzi vom călători într-o lume care, cred eu, se potrivește tare bine cu sezonul. Peste mări și țări, dincolo de pagini îngălbenite, ne așteaptă lumea creată de Elizabeth Lim, o continuare a poveștilor din A’landi. De această dată, însă o vom cunoaște pe Truyan Saigas și pe bestia alături de care ajunge în regatul de sub apă. Povestea, în original, este numită „A Forgery of Fate” (tradusă de mine ca „O imitație a sorții”, dar rămâne de văzut cum o vor traduce cei de la Editura Corint; am o vagă bănuială că ei se vor ocupa de ea.)
Dar înainte de orice, un scurt comentariu: am primit această carte din partea editurii Hodderscape prin intermediul Netgalley pentru a o citi în avans și pentru a-mi exprima o părere sinceră. Spoiler alert: m-a cucerit premiza.
TITLU:
AUTOR:
CATEGORII:
NUMĂR PAGINI:
PUBLICAT DE:
„O imitație a sorții“
Elizabeth Lim
fantastic, romantic
440
Hodderscape
Rezumat
La baza romanului stă chiar povestea clasică „Frumoasa și bestia“, căreia Lim îi oferă o viață nouă: o infuzează cu mituri și imagini din Asia de Est, pe care le pictează cu îndemânare într-o nouă imagine. Perspectiva este singulară, totul fiind povestit de Turyan Saigas (Tru), fiica unui pirat și a unei clarvăzătoare.
După ce tatăl său dispare în timpul unei călătorii pe mare, Tru începe să-și utilizeze noile abilități pentru a strânge bani și a părăsi Gangsun, locul în care a copilărit, alături de surorile și mama sa. Astfel, după ce îl întâlnește pe Gaari, Saigas începe să falsifice picturi și să le vândă nobililor. În cele din urmă, viața ei ia o turnură neașteptată după ce mama ei, care-și pierde puterile și, în același timp, toți banii la jocurile de noroc, pariază pe viața uneia dintre fiicele sale. Disperată, Truyan acceptă propunerea unui dragon se a-i deveni soție în aparență.
Personajele
- Truyan Saigas—personajul principal. Este o fată cu păr albastru care nu se integrează în peisaj și care poate picta viitorul.
- Elang—personajul principal masculin. Este un tânăr pe jumătate om, pe jumătate dragon. Aparent arată groaznic. Cel puțin pe jumătate. Se ascunde în spatele unei măști.
- Mama lui Tru—personaj secundar. Este o persoană care te face să-ți smulgi părul din cap. Dar o înțeleg. Are doar o viziune diferită.
- Regele Dragon—personajul negativ. Este bunicul lui Elang, unul dintre cei opt nemuritori. El conduce mările și aruncă pedepse în stânga și în dreapta după cum consideră potrivit.
Gânduri
Am mai citit o serie scrisă de autoare („Sângele stelelor“) în urmă cu trei-patru ani și tot ce pot spune este că observ o îmbunătățire majoră a scriiturii. Pe atunci m-am tot lovit de o lipsă de logică și de câteva alte probleme pe care nu le-am mai întâlnit aici la fel de mult. Am observat, totodată, că autoarea are o afinitate pentru inamicii deveniți iubiți.
Suntem străini dar ne urâm la prima vedere și apoi… ne iubim. Este o idee clasică pe care majoritatea cititorilor o devorează. Deși pe mine mă deranjează antipatia gratuită, uneori o înțeleg. Tru și Elang nu par a se aprecia din diferite motive, însă cred că dragonul este cel mai îndreptățit să o disprețuiască pe fată pentru că i-a încălcat proprietatea fără drept și pentru că este muritoare. Știu, știu, nu aruncați cu roșii stricate în mine încă. Și eu m-aș fi enervat dacă cineva îmi călca hotarul fără voie. Lăsând însă gluma la o parte, povestea lor este mult mai complicată de atât. Dacă ne uităm la toate faptele, cei doi au pornit ca o pereche de străini, apoi ițele sorții s-au încurcat.
O căsătorie aranjată? Știm deja încotro ne îndreptăm. Este lesne de înțeles că într-un fel sau altul, pactul original va fi încălcat. Cum s-ar spune, „toate drumurile duc spre Roma“. Ceea ce am apreciat au fost scenele curate, bătăile timide ale inimii lui Elang, deși mi-ar fi plăcut o destrămare mai lină a ghemului ce-i leagă pe cei doi.
Încurcate sunt căile sorții. Lucrurile nu par niciodată simple la prima vedere, dar atunci când privești în urmă, totul pare să capete sens. Într-un fel, Truyan Saigas pare să fie exact întruchiparea acestei idei. Rezolvarea finală a fost prea ușoară și cred că finalul a fost ușor grăbit. Au fost multe scene în care Tru își exersa abilitățile artistice sub apă și unele momente în care i-a lipsit instinctul de autoconservare, dar până la urmă, nu m-a scos din sărite așa cum a făcut-o Maia Tamarin.
Magia are și ea limitele ei. Să-mi explice careva cum fierbe apa sub apă și cum se pictează o hârtie sub apă. Nu știu cum se face, dar de fiecare dată, Lim uită că lumea pe care a creat-o funcționează puțin diferit față de cea reală. Pot să înțeleg că unele lucruri pot fi omise, dar, serios acum, gătim tăieței cu ou și alte feluri de mâncare omenești sub apă, în oale și farfurii care fierb… în timp ce plutim prin apă… Nu înțeleg. Măcar dacă alegea să menționeze că totul este pus sub semnul magiei într-un fel sau altul. Dar nu. La fel se întâmplă și cu vopselele și hârtia pe care desenează Tru. E impecabilă și vopseala rămâne în container.
Concluzie
Un lucru e sigur: Elizabeth Lim știe cum să își aleagă titlurile și, pe lângă asta, a dezvoltat o relație frumoasă cu artiștii din spatele coperților cărților ei. Toate sunt minunate. Atrag repede atenția. Și la fel o fac și premizele poveștilor ei. Acesta este și cazul romanului „O imitație a sorții” care combină lumea lui Ariel din „Mica sirenă”, cu mitul dragonilor din Est și cu povestea „Frumoasa și bestia”. Rezultatul este un fir narativ ușor de urmărit și intrigant. Lăsând lucrurile mai puțin lipsite de logică la o parte, voi rotunji punctajul la cinci steluțe, în favoarea autoarei.
Lăsați-vă amprenta!
Care este cartea voastră preferată bazată pe un basm repovestit?
Întoarceți pagina,
Maria
#ARCReview #fantasy #fantezie #mituriAsiatice #recenzie #recenziiCarte #repovestirii