Hai să ne sărăm în Salina Turda
Îmi doream ca acest articol (primul din această serie) să fi apărut mai devreme, însă timpul a fost de o altă părere. Cum este și vorba aceea: niciodată nu e prea târziu. Mi-am propus la început de an, așa cum v-am povestit și într-un articol mai vechi, ca anul 2025 pe blog să vină și cu niște articole în categoria Amprenta de călător și iată că a sosit și acest moment (chiar mai devreme decât anticipasem la început de an). O vizită pe negândite s-a transformat într-un subiect pentru articolul legat de călătorii…
Nu o voi mai lungi mult, așa că voi trece la fapte.
Puțin despre Cluj-Napoca, județul Cluj
La început de Făurar, am fost prin județul Cluj, în special reședința de județ – Cluj-Napoca, dar nu în scopul vizitării acestui oraș (chiar dacă am dat câteva ture cu mașina pe străzile lui numeroase și am mers de-a lungul râului Someșul Mic). Nu voi face comentarii legate de oraș, în condițiile în care pe mine mă atrag mai mult ținuturile mioritice, iar nu clădirile și aglomerația specifice urbelor (dar asta nu înseamnă că nu apreciez arhitectura și istoria din spatele zidurilor).
În ceea ce privește drumul până în județul Cluj (venind dinspre județul Sibiu), voi spune că este ușor de parcurs (sunt suficiente indicatoare care să te ajute, dacă nu dorești să folosești GPS-ul sau nu îl ai actualizat), destul de liber (cel puțin în perioada respectivă) și rapid (având în vedere autostrăzile, dar cu spații de servicii cam răzlețe), însă cam plictisitor pentru cineva care apreciază un drum mai șerpuitor și cu mai multe peisaje (cum s-ar spune, un drum mai pitoresc).
Când vine vorba de mâncare, orașul Cluj-Napoca chiar nu m-a impresionat. Am avut niște experiențe culinare pe care nu le-aș mai repeta la unele restaurante (probabil și papilele mele gustative preferă o mâncare mai autentică, ca la mama acasă), însă, în ciuda acelor dezamăgiri, am găsit și un restaurant unde au avut mâncare gustoasă și diversificată, de calitate și cu porții îmbelșugate, cu prețuri destul de acceptabile (este vorba despre restaurantul Miko Etterem). Astfel, dacă doriți să mâncați bine, vă recomand să căutați restaurantele cu specific unguresc și românesc, sunt mult mai sigure și satisfăcătoare.
Puțin despre Turda, județul Cluj
Atunci când am plecat din reședința de județ, nu era plănuită o vizită în Salina Turda (uneori, este mai frumos când nu plănuiești și este totul spontan). Am plecat din Cluj-Napoca, urmând drumul pe Dealul Feleacului, care mi s-a părut destul de aglomerat, dar am ajuns destul de repede în orașul Turda (la acel moment, mi-a dat o impresie de oraș părăsit, întrucât nu păreau să circule foarte mulți oameni, străzile fiind mai mult pustii – probabil cauza era legată și de perioadă, fiind într-o zi de sâmbătă, în jurul orelor dimineții).
Trecând prin Turda, am decis să trec pe la vestita salină din acest municipiu (am mai vizitat-o cu ceva timp în urmă). Mi-aș fi dorit să fie mai multe indicatoare care să arate drumul către locație, întrucât, în unele momente, erau mai multe bifurcații de drum, și nu se mai știa cu certitudine care era drumul cel corect. Totuși, ar fi bine să punctez faptul că accesul în salină se poate face prin două intrări: intrarea veche din strada Salinelor (aceea a fost cea utilizată la prima mea vizită) și intrarea nouă din aleea Durgăului (cea utilizată la această a doua vizită). Drumul a fost destul de bun, nu a fost îngust și m-a condus către periferia municipiului, printre câteva coline.
Despre Salina Turda, județul Cluj
Parcarea – Am ajuns la o parcare cu plată (la momentul când am fost în februarie tariful era de 5 lei/oră – un tarif acceptabil), destul de spațioasă (este pe un plan drept), care are și câteva zone amenajate pentru a lua o gustare (mese de picnic).
Tariful de vizitare – Fiind o vizită neplănuită și realizată mai mult pe fugă, tariful de vizitare pe care a trebuit să-l achit m-a luat prin surprindere. Pentru un adult, trebuia să achit suma de 60 de lei – o sumă destul de piperată și exagerată, având în vedere și faptul că accesul în salină se realizează doar utilizându-ți propriul corp – urcat și coborât scări și mers pe jos. După ce m-am întors acasă, la ceva zile după, am zis să consult site-ul salinei și am observat că tariful de 60 de lei era aplicabil în zilele de sâmbătă și duminică, precum și în zilele de sărbători legale, în restul zilelor fiind mai redus. Însă, acum, la sfârșit de martie, consultând din nou respectivul site, am constat cu stupoare că au mărit tarifele de vizitare, respectiv: pentru un adult care alege să meargă într-o zi de sâmbătă, cum, trebuie să scoată din buzunar incredibila sumă de 85 de lei, iar dacă alege să facă vizita într-o zi de marți, atunci bănuții pe care îi plătește vor fi de 70 de lei.
Accesul în salină – Așa cum am precizat anterior, vizita mea de la început de februarie s-a realizat prin intrarea din Aleea Durgăului, care are o arhitectură interesantă, impozantă și modernă, cu un stil de aeronavă spațială, fiind o jumătate de sferă. După ce am primit biletul și am trecut de porțile de acces, am mers prin câteva coridoare de suprafață, cu geamuri mari și tablouri pe pereți despre istoria salinei, după care am coborât un șir lung de trepte în subteran, unde m-am lovit, apoi, de un culoar mai îngust și interminabil, care avea câteva ramificații către săli mai mari și care făcea legătura cu intrarea veche (erau câteva placarde informative care te informau asupra acestui aspect și îți sugerau să te întorci, în situația în care accesul l-ai realizat dinspre Intrarea Durgăului).
Am ales prima dată să urmez acel culoar până la capăt. La Intrarea Veche am observat că era amenajată un fel de cafenea (pentru că în interiorul acestei saline este interzis accesul cu mâncare). Am constatat că într-adevăr lega cele două intrări, după care am făcut cale întoarsă. Am luat pe rând fiecare ramificație, pe care am admirat-o și am citit toate panourile cu frânturi despre istoria fiecărei încăperi în care am pătruns și a obiectelor din acestea.
Ce-i drept, mă întrebam unde este adevărata salină, vestitul subteran, întrucât suprafața pe care o acoperisem părea mai mult ca un antreu interminabil. În cele din urmă, am descoperit și scările care conduceau spre nucleu („Scara Bogaților”). După aceea coborâre, am ajuns la un fel de platou care oferea o vedere de sus a întregii saline, o priveliște impresionantă. Aveam două opțiuni de a ajunge jos: un singur lift, la care am spus pas, și două direcții de scări (pe cele de lângă lift, le-am observat când le coboram pe cele aflate în paralel cu liftul), care erau legate de un podeț, pe alocuri, puțin șubred.
Posibilități de petrecere a timpului în salină – Salina Turda este o salină destul de micuță, dar extrem de mare în înălțime. Bineînțeles, primul lucru, pe care îl recomand și pe care l-am făcut și eu, este de a parcurge fiecare metru pătrat, observând și admirând fiecare bucățică existentă. Aș putea spune că este pe două etaje de vizitare: Mina Rudolf – cea în care se pătrunde prima dată, mai mare în suprafață, și Mina Terezia – cea care are și un lac subteran, mult mai mică în suprafață (o puteți lua pe scări sau cu liftul ca să ajungeți acolo). Luând-o de jos în sus, vă voi spune despre ce alte activități puteți întreprinde în salină, în afară de a merge pe jos și a face poze (când voi vorbi de tarife, mă voi raporta la prețurile pe care le-am observat cu ocazia vizitei mele de la început de februarie 2025).
Mina Terezia oferă posibilitatea de a face o plimbare cu barca, în schimbul unui preț de 30 de lei/20 de minute. În cadrul acestei secțiunii sunt amenajate mai multe spații unde puteți să vă odihniți (sunt cam acoperite de sare). Și cam asta este tot.
Mina Rudolf este mai ofertantă. Aici sunt amenajate mai multe locații unde poți să te joci, să admiri priveliștea, să te relaxezi, să cumperi suveniruri. Există o sală amenajată pentru spectacole, un spațiu cu mese de tenis (20 lei/30 minute), un teren de minigolf (20 lei/20 minute), câteva mese de biliard (1 lei/1 minut), patru scaune cu masaj (10 lei/5 minute), o roată panoramică (15 lei/5 minute), un teren de sport (200 lei/1 oră), buticul cu suveniruri (aici erau expuse niște obiecte foarte interesante, cum ar fi: sucitor de păreri, tocător de nervi), însă mi s-au părut că lipseau băncuțele, pe care să te poți odihni.
Impresie per total – Este o salină frumoasă, care merită să o vizitați, însă prețurile mi se par extrem de exagerate, având în vedere că este o salină destul de cunoscută, care este vizitată de foarte mulți oameni. Este frumos să o bateți la pas ușor, chiar dacă nu utilizați acele spații de agrement, să vă luați timp suficient să vă bucurați de perioada petrecută în subteran și să încercați și scările.
Câteva recomandări – Este bine: să vă îmbrăcați bine, întrucât în subteran este destul de răcoare; să vă încălțați adecvat și confortabil (fără tocuri sau încălțăminte care alunecă), deoarece terenul nu este lin și sarea poate fi pe alocuri alunecoasă; să aveți cu voi o sticlă de apă, pentru a vă hidrata; să mâncați ceva înainte de a intra în salină, având în vedere interdicția de a pătrunde cu mâncare în salină; dacă alegeți să coborâți scările, este bine să nu vă grăbiți și să vă dozați efortul în mod corespunzător și cel mai important, să luați voia bună cu voi și să vă bucurați de experiență.
Puțin despre drumul de întoarcere
Nu am stat în salină decât aproximativ două ore, după care am plecat, alegând ruta Turda-Târgu Mureș-Sighișoara-Brașov. Am ajuns din nou pe autostradă, un drum destul de liber, care m-a condus până în reședința de județ Târgu Mureș, de unde am continuat drumul pe o rută mai pitorească, trecând prin diverse sate și având parte și de câteva porțiuni șerpuitoare. Am făcut o scurtă oprire în municipiul Sighișoara, județul Mureș, doar pentru a servi masa. Am fost într-un restaurant, în care am servit masa în cramă, bucurându-mă de felurile de mâncare alese, care au fost foarte gustoase și îmbelșugate, dar cu prețuri puțin ridicate (este vorba despre Restaurantul Gasthaus Alte Post). După masă, am continuat drumul, iar începând cu județul Brașov am putut observa câteva zone cu zăpadă.
Ei bine, cam asta a fost cu vizita mea neplănuită la Salina Turda și traseul aferent, o vizită în fugă, dar plăcută, care ne mai poate scoate din rutină.
Voi ați vizitat această salină?
Lăsați-vă amprenta!
ALLY
#Cluj #ClujNapoca #călătorii #ganduri #impresii #SalinaTurda #saline #salineînRomânia #Sighișoara #Turda
