Lmst
Login

#Timp

aparatorulaparatorul
2025-11-14

Celor ce se plâng de treburile care îi distrag de la rugăciune și nu îi lasă să cugete la Domnul Încercați să înțelegeți toate treburile gospodărești și celelalte treburi ca și cum v-ar fi rânduite direct de Domnul Însuși 👉 c.aparatorul.md/gswzn 👈
c.aparatorul.md/gswzn

aparatorulaparatorul
2025-11-13

Ce înseamnă ceea ce a scris Apostolul către Timotei într-una din epistole: „Stăruiește cu timp și fără timp”? Spune că dacă cineva este robit de vreun păcat, acesta este un bun prilej de a fi povățuit 👉 c.aparatorul.md/59957 👈
c.aparatorul.md/59957

aparatorulaparatorul
2025-11-03

Dumnezeu îngăduie să vină necazuri asupra omului, dar între necazuri îi trimite și mângâiere Viața noastră pământească este o cale, atâta doar că ea nu se măsoară cu distanțele, ci cu trecerea timpului 👉 c.aparatorul.md/5yywt 👈
c.aparatorul.md/5yywt

aparatorulaparatorul
2025-10-24

Nu socoti nimic altceva drept țel al acestei vieți în afară de mântuirea sufletului Tot ce clădește și reclădește timpul nu-ți este casă veșnică, ci numai o tristă sau bucuroasă aducere-aminte 👉 c.aparatorul.md/juxg5 👈
c.aparatorul.md/juxg5

aparatorulaparatorul
2025-09-22

Celor ce se plâng de treburile care îi distrag de la rugăciune și nu îi lasă să cugete la Domnul Încercați să înțelegeți toate treburile gospodărești și celelalte treburi ca și cum v-ar fi rânduite direct de Domnul Însuși 👉 c.aparatorul.md/m04w5 👈
c.aparatorul.md/m04w5

aparatorulaparatorul
2025-09-21

Dumnezeu îngăduie să vină necazuri asupra omului, dar între necazuri îi trimite și mângâiere Viața noastră pământească este o cale, atâta doar că ea nu se măsoară cu distanțele, ci cu trecerea timpului 👉 c.aparatorul.md/1pxzc 👈
c.aparatorul.md/1pxzc

aparatorulaparatorul
2025-09-21

Ce înseamnă ceea ce a scris Apostolul către Timotei într-una din epistole: „Stăruiește cu timp și fără timp”? Spune că dacă cineva este robit de vreun păcat, acesta este un bun prilej de a fi povățuit 👉 c.aparatorul.md/ukeh5 👈
c.aparatorul.md/ukeh5

aparatorulaparatorul
2025-08-26

Nu socoti nimic altceva drept țel al acestei vieți în afară de mântuirea sufletului Tot ce clădește și reclădește timpul nu-ți este casă veșnică, ci numai o tristă sau bucuroasă aducere-aminte 👉 c.aparatorul.md/37khn 👈
c.aparatorul.md/37khn

aparatorulaparatorul
2025-08-21

Ce înseamnă ceea ce a scris Apostolul către Timotei într-una din epistole: „Stăruiește cu timp și fără timp”? Spune că dacă cineva este robit de vreun păcat, acesta este un bun prilej de a fi povățuit 👉 c.aparatorul.md/mo8jo 👈
c.aparatorul.md/mo8jo

Amprenta Cuvinteloramprentacuvintelor.wordpress.com@amprentacuvintelor.wordpress.com
2025-07-21

Timpul petrecut cu Doamna Dalloway a Virginiei Woolf

1. Un citat reprezentativ din carte:

„Cu fiecare an, simțurile ei erau mai adânci, mai pătimașe. Se întețeau, vai, e drept, recunoscu Peter, dar ar trebui să fim bucuroși – crește și experiența.”

2. Scurtă perspectivă asupra citatului:

Uneori nu realizăm că odată cu trecerea timpului, trecem și noi prin viață, căpătând amintiri și experiențe și, totodată, dezvoltându-ne și crescând… Cam așa ne povestește și Virginia Woolf despre timp, în cadrul acestui citat: fiecare an ne face să ne ascuțim sentimentele și simțurile, să fie mai profunde – ca, în cele din urmă, să contribuie la crearea experienței.

3. Povestea din spatele alegerii cărții:

Iată-ne în luna lui Cuptor și cu o alegere de carte în oglindă cu luna iulie a anului trecut, din punct de vedere al scriitoarei. Mi-am zis că ar trebui să mai dau o șansă cărților acestei autoare, având în vedere recenzia mai critică asupra operei „Orlando” și având în vedere și modul cum m-am decis să aleg anul trecut cartea pentru recenzie – cu alte cuvinte: eram datoare să citesc, într-un viitor apropiat, și „Doamna Dalloway”.

4. Sumar al cărții:

5. Rezumatul cărții:

Nici nu știu de unde să încep! (dacă veți citi cartea, probabil veți avea o remarcă asemănătoare). După ce am terminat-o de citit, am realizat faptul că această operă – ca un calup mare de cașcaval nesecționat (este un roman care nu beneficiază de nici o împărțire, structură – nu există capitole, părți sau altele asemenea – doar scris de la început până la sfârșit) – nu are început și sfârșit, ci ne aruncă, destul de direct, în miezul problemei (dacă s-ar putea numi așa).

Astfel, cartea începe prin a ne descrie un început al unei zile de iunie din viața doamnei Clarissa Dalloway, care merge să cumpere flori pentru serata pe care o pregătea în aceeași zi. Între timp, se mai întâlnește cu vechi prieteni și cunoștințe, moment în care apar integrate în operă amintirile din tinerețe. Contrar așteptărilor cititorilor, cartea nu se rezumă doar la a o urmări pe doamna Dalloway, navigând prin prezent cu vâslele amintirilor tinereții, ci povestea trece instant la un alt personaj, de obicei, la unul cu care tocmai s-a întâlnit, care își prezintă și el parte din trecut și prezent (de cele mai multe ori se fac referiri și la doamna din titlu). Însă aceste pase de perspective sunt destul de haotice și bruște, încât îți creează o stare de confuzie, care se transpune prin a vedea marea majoritate a operei ca un non-sens.

De asemenea, autoarea a mai adăugat două personaje în plus: Septimus Warren Smith și soția lui, Lucrezia (Rezia), a căror poveste nu are legătură cu doamna Dalloway (nici nu se cunosc). Și în cazul lor, prezentul și trecutul celor doi sunt integrate în același mod de ping-pong – se sare de la un personaj la altul, de la o poveste la alta (și te poate pierde și pe drum). Ca o mică remarcă, cred că titlu inițial al operei – „Orele” – ar fi fost mult mai potrivit și sugestiv, întrucât chiar asta se prezintă: câteva ore din viața și gândurile personajelor.

6. Hai să cunoaștem personajele principale:

– Clarissa Dalloway – protagonista feminină, în jur de 52 de ani, personajul eponim, în jurul căruia gravitează întregul roman. Este o englezoaică tipică din clasa superioară, căsătorită cu un politician, despre care autoarea spune că „nu se pricepea să gândească, nici să scrie, nici măcar să cânte la pian. (…) adora succesul; detesta neajunsurile; simțea nevoia să placă; debita o grămadă de prostioare…”, iar talentul ei consta în a da serate.

– Peter Walsh – protagonistul masculin, în jur de 50 de ani, asupra căruia reflectorul cade adesea, fiind vechiul iubit al Clarissei Dalloway. După ce a fost respins, acesta a plecat în India, căsătorindu-se pe vas, lăsând impresia că este un personaj care se joacă cu inima femeilor, dar care este și sensibil.

– Septimus Warren Smith – protagonistul masculin, în jur de 30 de ani, un veteran de război căsătorit cu o domnișoară italiană, Lucrezia, și care nu face parte din universul doamnei Dalloway, ci doar apare într-o prezentare paralelă. Acesta suferă din cauza ororilor războiului, având probleme cu sănătatea mintală.

7. Despre scriere și limbaj:

„Doamna Dalloway”, opera Virginiei Woolf, este un roman modern, care aduce în prim plan tehnica narativă a fluxului conștiinței, un roman fără o structură, fără capitole (ar putea fi considerat un roman plat), conținând și câteva elemente ce pot conduce la ideea de elemente autobiografice (chiar dacă nu sunt evidente și abundente, consider că există câteva asemănări cu viața scriitoarei – cum, de altfel, cred că toate operele ei conțin ceva din propria ei viață). La fel ca în cazul lui „Orlando”, scriitura este de tip bloc, dar un bloc cu mai puține etaje, printre care se mai strecoară și câteva case, în sensul că paragrafele sunt foarte stufoase și interminabile, întinzându-se, de principiu, pe una-două pagini, ceea ce produce o lectură mai dificil de parcurs (în special când povestea din carte cam lipsește și mai mult te amețește). De asemenea, stilul frazelor este același: există multe fraze care par interminabile.

În acest caz, pot spune că există mai mult dialog, dar nu vă așteptați la ceva grandios – este ceva mai de suprafață, superficial – așa, să te mai trezească puțin din transă, însă este îmbinat, pe alocuri, într-un stil ciudat cu vocea pasivă, care te face să devii puțin năuc. În schimb, vă puteți delecta cu multă descriere și narațiune, presărată cu monolog (acel mirobolant flux al conștiinței). Descrierea este frumos realizată, însă, uneori, își pierde din farmec, din cauza paragrafelor și frazelor nemărginite. În privința narațiunii îmbinate cu monolog, pot spune că dă impresia de monotonie, confuzie și non-sens, în cele mai multe cazuri, din simplul motiv că sunt multe personaje pe care le urmărește și sare de la unele la altele, pe nepusă masă, și nu se realizează o tranziție mai fină și prietenoasă cu cititorul.

Referitor la limbaj, pot spune că, în cazul acestei opere, Virginia Woolf și-a exprimat ideile într-un mod plăcut, curat, fără înjurături (ceea ce am apreciat foarte mult, spre deosebire de „Orlando”). Pe parcursul lecturii nu veți întâlni prea multe cuvinte al căror sens să-l căutați în dicționar. În ediția citită de mine, am identificat o singură greșeală de tipar, însă am găsit destul de frustrant faptul că nu s-a adăugat și un mic cuprins cărții (era mult mai plăcut să văd că prefața o găsesc la pagina x, tabelul cronologic la pagina y și romanul la pagina z), iar aceea prefață cred că ar fi trebuit să fie mai degrabă o postfață, întrucât era un comentariu și o povestire la întregul roman – așa că dacă veți citi aceeași ediție ca mine, vă recomand să lăsați prefața la finalul lecturii, dacă nu vă plac spoilerele.

8. Defilarea unor citate:

* „În ochii oamenilor, în legănarea, tropăitul sau târșâielile lor, în zbucium și în larmă, în trăsuri, automobile, omnibuze, furgonete, în oameni-sendviș care își târăsc picioarele sau se clatină, în fanfare, în flașnete, în zborul triumfător, în uruitul și ciudatul cânt acut al vreunui avion din înalturi; toate acestea alcătuiesc ceea ce iubea și ea: viața, Londra, în acest moment din luna iunie.”

* „Căci într-o căsnicie trebuie să existe o oarecare toleranță, o oarecare independență între doi oameni care trăiesc împreună zi de zi în aceeași casă.”

* „Ciudat, își spuse ea, oprindu-se pe palier și compunându-și înfățișarea de diamant, de persoană unitară, ciudat cum stăpâna casei simte suflul exact, toanele locuinței sale!”

* „- Și tu ce-ai mai făcut? îl întrebă.

Așa cum înainte de o bătălie caii răscolesc pământul cu copita, își scutură capetele, lumina lucește pe crupele lor, grumazul li se încordează, tot astfel Peter Walsh și Clarissa, așezați alături pe canapeaua albastră, se provocau unul pe celălalt.”

* „Și în minte lui, plată ca o baltă, se prăbușiră trei mari emoții: înțelegerea, o vastă iubire de oameni și, în sfârșit, ca un corolar al primelor două, o nestăpânită, o minunată încântare, de parcă în creierul lui o mână străină ar fi tras sfori, ar fi ridicat storuri, iar el, care nu avea nici un amestec în toate astea, stătea în capătul unor drumuri fără de sfârșit pe care, dacă ar fi vrut, ar fi putut hoinări. De ani de zile nu se mai simțise atât de tânăr.”

* „Dar amuzamentul lui se fărâmițase în atomi pentru că fusese pe jumătate simulat, după cum știa și el foarte bine; toată escapada cu fata fusese inventată, inventată așa cum ne inventăm cea mai bună parte a vieții, își spuse el, ne amăgim pe noi înșine născocind-o pe ea, amuzându-se de minune. Și ceva în plus. Dar pe cât era de ciudat, pe atât era de adevărat; nu poți niciodată împărtăși ceva – totul se fărâmițează în atomi.”

* „Oamenii care uită ne pot răni, ingratitudinea lor ne poate roade sufletul, dar glasul acesta, curgând nesecat, an după an, târăște cu el tot ce-i iese în cale; această promisiune; se înfășoară în jurul lor și le duce cu el, așa cum în dura alunecare a unui ghețar gheața prinde un fragment de os, o petală albastră, câțiva stejari și îi rostogolește mai departe.”

* „… și simțea că și Peter era un vechi prieten, un prieten adevărat – căci ce contează absența? ce contează distanța? Voise în repetate rânduri să-i scrie, dar rupsese scrisorile, totuși simțea că el înțelege, pentru că oamenii înțeleg unele lucruri fără să fie nevoie de cuvinte, așa cum realizezi că îmbătrânești, și ea îmbătrânise…”

9. Concluzia la care am ajuns după lectură:

Problema este că nu prea am ajuns la o concluzie – este o carte care m-a lăsat indiferentă și cu puține informații despre poveste și sensul ei. De fapt, mai corect ar fi să spun că nu i-am găsit sensul – nu am înțeles ce era special la aceste personaje și de ce au fost alese ele și nu altele (poate există o mică excepție – Septimus Smith), și nici adevăratul motiv al declanșării acelor amintiri, nu foarte bine conturate (când citești o carte, te aștepți ca extraordinarul să fie scos din rutină, chiar dacă este ceva banal; să fie povestit într-o așa manieră încât să-l facă să strălucească și să atragă, să te facă să te gândești încă la acel subiect). Dar nu, senzația după lectură rămâne aceeași ca povestea – plată, fără onduleuri.

Probabil, simțindu-mă presată de faptul că trebuia să citesc cartea și să îi fac recenzia, am terminat-o de citit foarte repede – în aproximativ două zile (în condițiile în care cu greu m-am convins să iau cartea din bibliotecă și, apoi, chiar să mă apuc de lectură, pe ultima sută de metrii). Totuși, o posibilă concluzie poate fi următoarea: cartea se citește destul de ușor (dacă te simți cu musca pe căciulă și ai un termen limită), întrucât nu conține noțiuni pompoase, evenimente extraordinare sau o acțiune incitantă, însă poate să producă confuzie și să trezească sentimentul că opera nu are sens sau o anumită greutate.

10. Mențiune de pozitivitate/negativitate:

Analizând toate aspectele prezentate, această carte m-a lăsat indiferentă, nu a fost nici o carte foarte groaznică, dar nici o carte foarte bună – ceva mediocru, care speram să fie mai interesantă. Într-adevăr, am apreciat, pe alocuri, stilul de scriere al autoarei, descrierea (cu unele excepții) și am identificat, totuși, o parte mai bună a cărții, respectiv partea care îi urmărea pe soții Smith, Septimus și Lucrezia, precum și acele referințe culturale ale perioadei și mica conexiune cu istoria acelor vremuri.

11. Cui i s-ar potrivi ca și cadou:

Dacă cunoașteți pe cineva care este înnebunit după tehnica narativă a fluxului conștiinței, atunci această carte ar fi un cadou perfect. De asemenea, celor care le place să citească cărți care conțin referințe culturale (artă, literatură, muzică) și/sau celor care le place să descopere frânturi de istorie prin lectură, atunci ați găsit un posibil cadou. Dacă cunoașteți pe cineva care apreciază să citească cărți cu un conținut care cuprinde și pasaje mai întunecate, morbide sau stranii (în cazul acestei cărți, spre final vă puteți delecta cu astfel de scene), atunci v-ați găsit un posibil candidat pentru cadou. Și, nu în ultimul rând, fanii Virginiei Woolf ar fi încântați să-și mărească colecția cu o altă carte aparținând autoarei.

12. Evaluarea cărții:

Luând în calcul cele menționate anterior și având în vedere propriile mele preferințe, acord acestui roman nota 6 din 10.

Lăsați-vă amprenta!

ALLY

#12amprenteliterare #12amprenteliterare2025 #12luniîn12cărți #12luniin12carti #amintiri #ColecțiaRaoClasic #DoamnaDalloway #edituraRao #istorie #iulie #literaturăEngleză #moarte #numeșilocuri #numesilocuri #prezent #prietenie #recenzie #recenzii #recenziiCarte #timp #trecut #vară #viață #VirginiaWoolf

Innovative BaselineIT_SystemHaus
2025-07-16

🔸 Revoluția Automatizării: Înainte vs. Acum

ÎNAINTE:
• Munca repetitivă
• consumat inutil
• Erori umane frecvente
• scăzută
• Costuri

DUPĂ automatizare:
• Eficiență
• Precizie 99.9%
•
• Reducere costuri cu 40%
• Echipă focusată pe strategie

🔸 Concluzie: Automatizarea nu înlocuiește oamenii, ci îi transformă în strategi inteligenți!

: Posbil, eficient, ușor

Vrei să transformi și compania ta? Hai să discutăm!
innovativebaseline.ro/ro/ 📌

aparatorulaparatorul
2025-05-04

Mironosițele și Apostolii închipuie cele două laturi ale vieții noastre: simțirea și chibzuință Fără simțire, viața nu e viață; fără chibzuință, viața e oarbă – irosește mult și dă puțină roadă sănătoasă 👉 c.aparatorul.md/ify6f 👈
c.aparatorul.md/ify6f

aparatorulaparatorul
2025-04-05

Celor ce se plâng de treburile care îi distrag de la rugăciune și nu îi lasă să cugete la Domnul Încercați să înțelegeți toate treburile gospodărești și celelalte treburi ca și cum v-ar fi rânduite direct de Domnul Însuși 👉 c.aparatorul.md/rycla 👈
c.aparatorul.md/rycla

Second Runningssecondrunnings.me@secondrunnings.me
2025-01-18

Timp 5 GTX Hiker (mid-height) – another Altra failure

As long-time readers of this blog will attest, I’ve had a pained relationship with Altra shoes. When I was first introduced to the Timp 1.5 I fell in love with it and the Timp 2s became my go-to shoe for many years. I skipped the 3’s, and had a struggle with the 4s before Altra seemed to fix a lot of things in the 5s. I also play around with some of their other shoes and have had both good and bad experiences with those.

I’m hopefully attempting the Arrowhead 135 in a week and decided to check out the GORE-TEX version of the Timp 5, and in particular the mid-height version since I do enjoy some ankle support in mushy conditions. I had high hopes for these shoes as the Timp 5 has been relatively solid for me and a GORE-TEX version sounds like a winner to me. Unfortunately, these shoes have a fatal design flaw that means they’re heading back to REI after only 5 miles.

I headed out this morning with my sled, pulling on some lovely snow covered horse trail and immediately I loved the feel of the lower part of the shoe. It had the same cushion and fit that I was used to with the regular Timps, and the outsole had some really decent traction to it. But very shortly I started to notice something rubbing on my ankle.

I stopped to see if I could adjust anything, but no matter what I did I couldn’t get the harsh bump to move away from my ankle bone protrusion. After a couple miles I decided to bail out from the trail and drag my sled back along the bike path to head home. The entire time my ankle getting rubbed raw by this weird seam.

In the picture here you can see how they chose to sew the gusset right above where your interior ankle bone sticks out. When you tighten down the shoes the gusset material bunches up and no matter how you adjust it, it creates a lump between your ankle and the upper of the shoe. It feels like a a terrible design choice that never went through proper testing. Overall, a huge disappointment.

Oh, and to add one more insult to everything… the laces aren’t long enough to use all of the cross-hooks and so you can only lace up the first one if you want a good solid shoe tie. Really Altra?

I’ll probably pick up a pair of the standard Timp GTX shoes which are the standard height just like the regular Timp 5s, but I’m getting really tired of dealing with a shoe brand that just doesn’t seem to think through their design choices and it ends up creating hassles for their fans.

#altra #Running #shoes #timp

aparatorulaparatorul
2024-11-13

Ce înseamnă ceea ce a scris Apostolul către Timotei într-una din epistole: „Stăruiește cu timp și fără timp”? Spune că dacă cineva este robit de vreun păcat, acesta este un bun prilej de a fi povățuit 👉 c.aparatorul.md/ss2zc 👈
c.aparatorul.md/ss2zc

aparatorulaparatorul
2024-05-20

Nu socoti nimic altceva drept țel al acestei vieți în afară de mântuirea sufletului c.aparatorul.md/jyhjf

aparatorulaparatorul
2024-05-19

Mironosițele și Apostolii închipuie cele două laturi ale vieții noastre: simțirea și chibzuință c.aparatorul.md/d1o5q

aparatorulaparatorul
2024-04-11

Dumnezeu îngăduie să vină necazuri asupra omului, dar între necazuri îi trimite și mângâiere c.aparatorul.md/dp9ja

aparatorulaparatorul
2024-01-08

Ce înseamnă ceea ce a scris Apostolul către Timotei într-una din epistole: „Stăruiește cu timp și fără timp”? bit.ly/3vwDwzi

aparatorulaparatorul
2024-01-04

Dumnezeu îngăduie să vină necazuri asupra omului, dar între necazuri îi trimite și mângâiere bit.ly/3vpIm1a

Client Info

Server: https://mastodon.social
Version: 2025.07
Repository: https://github.com/cyevgeniy/lmst